Ghid de educaţie sexuală pentru adolescenţi

Psih. Andrea Szabados

 

 

 

 

În cadrul orientărilor lor pentru educaţie sexuală, SIECUS, 2004 a scris că: Educaţia sexuală este un proces pe 

tot parcursul vieţii, în cadrul căruia obţinem informaţii şi ne formăm atitudinile, convingerile şi valorile despre 

subiecte importante cum ar fi identitatea, relaţia şi intimitatea.

Numărul tot mai mare al divorţurilor după o scurtă perioadă de mariaj, al sarcinilor adolescentine, al copiilor 

părinţilor adolescenţi, numărul mare al avorturilor şi al bolilor transmisibile sexual, a victimelor abuzurilor 

sexuale şi ale violenţei familiale cred că vorbeşte de la sine în favoarea unei astfel de educaţii.

Scopul principal al educaţiei sexuale presupune promovarea sănătăţii sexuale. Educaţia sexuală complexă ar 

trebui să încerce să ajute copiii în înţelegerea unui punct de vedere pozitiv a sexualităţii, pentru a le oferi 

informaţii şi abilităţi despre modul de îngrijire a sănătăţii lor sexuale şi pentru a-i ajuta să dobândească 

competenţe în luarea deciziei în prezent şi în viitor. 

Un program comprehensiv de educaţie sexuală include informaţii precum şi o oportunitate de a explora 

atitudinile şi de a dezvolta competenţe în domenii, precum dezvoltarea umană, relaţiile, aptitudinile personale, 

comportamentul sexual, sănătatea sexuală, societate şi cultură (Haffner, 1996). 

În ceea ce priveşte educaţia sexuală, o anchetă ONU publicată în 1998, arăta că (Vasile, D.L., 2007):

• „Educaţia sexuală tinde să-i încurajeze pe cei care o primesc să îşi înceapă viaţa sexuală mai târziu;

• Elevii care beneficiază de educaţie sexuală au un număr mai mic de parteneri sexuali, se confruntă mai rar 

cu sarcini neplanificate şi suferă de mai puţine boli venerice, decât cei lipsiţi de acest tip de educaţie”.

Pe de altă parte, faptul că atât copiii cât şi adolescenţii primesc educare îi apără de eventualele abuzuri 

sexuale. S-a constatat că, de regulă, pedofilii îşi aleg ca victime copiii „inocenţi”, care nu ştiu ce li se întâmplă, 

devin curioşi şi pot fi mai uşor manipulaţi şi speriaţi. Această modalitate de reacţie a copilului în faţa unor 

avansuri sexuale îi comunică pedofilului că are de a face cu un copil neinstruit, care nici nu are relaţii strânse cu 

părinţii, deci şansele să divulge ceea ce i se întâmplă vor fi mai mici.

Prevenţia abuzului sexual trebuie orientată în următoarele direcţii (Iftene, F., 2003):

· Opinia publică: modificarea atitudinilor prin intermediul mass-media.

· Copii: programele de educaţie sexuală trebuie să fie adecvate vărstei şi sexului copiilor şi să conţină şi 

activităţi, gen joc de rol.

 

Este falsă echivalarea sexualităţii cu relaţia sexuală. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a 

universului psihic al individului. Din nefericire, copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaţii de 

la colegii de joacă, prieteni, reviste de diverse facturi. Există riscul ca informaţiile să fie eronate şi astfel se 

perpetuează atitudini, care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieţii sexuale, 

neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecţie).

 

Programele de educaţie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare 

intelectuală şi emoţională a elevului.

Este nefondată convingerea părinţilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea 

de informaţii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. Elementul esenţial al procesului de 

educaţie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a 

celorlalţi.

 

Tematica educaţiei sexuale (Szilagyi, V., 2006)

 

Integrarea sexualităţii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaţie a

celor 6 componente de bază: dezvoltare umană, relaţii interpersonale, deprinderi personale, comportament sexual, sănătate sexuală, societate şi cultură. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele 

într-un proces de complementaritate, esenţiale pentru o dezvoltare armonioasă. 

 

Dezvoltarea umană

· Acceptarea şi aprecierea propriului corp

· Formarea unei imagini corporale realiste

· Căutarea de informaţii despre dezvoltarea sexuală

· Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane

· Interacţiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos

· Acceptarea diferenţelor de gen

· Respectarea orientării sexuale a celorlalţi

 

Relaţiile interpersonale

· Dezvoltarea deprinderilor de relaţionare pozitivă

· Exprimarea dragostei şi intimităţii în moduri diferite şi responsabile

· Dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor semnificative

· Evitarea relaţiilor de exploatare şi de manipulare

· Formarea unor atitudini pozitive faţă de relaţiile de prietenie

· Luarea de decizii privind stilul de viaţă sănătos

 

Deprinderi personale

· A trăi potrivit propriilor valori

· Asumarea responsabilităţii pentru propriul corp

· Luarea de decizii responsabile

· Dezvoltarea asertivităţii

· Comunicarea eficace cu familia, colegii şi prietenii

· Abilitatea de a face faţă presiunii grupului

 

Comportament sexual

· Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual

· Căutarea de noi informaţii pentru dezvoltarea sexualităţii

· Implicarea în relaţii sexuale caracterizate prin responsabilitate, onestitateşi încredere

· Exprimarea propriei sexualităţi respectând drepturile altora

· Exprimarea sexualităţii potrivit propriilor valori

 

Sănătate sexuală

· Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepţie pentru a evita sarcinile nedorite

· Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală

· Informarea privind modalităţile de prevenire a infectării cu virusul HIV

· Informarea privind SIDA

· Prevenirea abuzului sexual

 

Societate şi cultură

· Evaluarea impactului familiei, culturii, religiei, mass-mediei asupra convingerilor, valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate

· Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităţii şi valorilor sexuale

· Atitudine critică faţă de percepţia socială a femeii ca “obiect sexual”

· Implicarea în programele educative de educaţie pentru sănătate sexuală

· Demonstrarea toleranţei faţă de cei cu stiluri de viaţă şi valori sexuale diferite

 

Ghid practic

Întrun curs de educaţie sexuală comprehensivă sunt abordate următoarele teme: sexualitatea, reproducerea 

sexuală, sănătatea sexuală, relaţiile emoţionale, drepturile şi responsabilităţile sexuale, contracepţia, bolile cu 

transmitere sexuală şi diverse aspecte ale comportamentului sexual uman. Legat de sexualitate principalul 

aspect este discutarea sexualităţii din mai multe perspective, în special sexualitatea vs. sex. Sexualitatea este  

mult mai largă decât conceptul de sex. Nu putem aborda sexualitatea numai din punct de vedere biologic. 

Sexualitatea umană cuprinde aspecte psihologice: emoţionale, intelectuale, morale şi sociale ale fiinţei. 

Bazându-se pe acestea trebuie abordate exprimarea emoţiilor, prelucrarea emoţiilor negative, confruntarea 

cu sentimentul de dezamăgire şi stresul. Distresul psihologic este asociat cu frecvenţa crescută a actului sexual, 

cu scăderea folosirii prezervativului şi cu mai mulţi parteneri (Elkington, Bauermeister, Zimmerman, 2010). 

Un aspect important este îmbinarea instictelor sexuale cu emoţiile. Dacă adolescenţii nu fac eforturi să controleze

 instictul sexual va fi greu de potrivit într-o relaţie. 

În perioada adolescenţei, după afirmarea lui Hesnard, se stabilesc şi se precizează în mod clar diferenţele 

dintre sentimentul erotic şi instinctul sexual (Enăchescu, 2003).

Pe plan social temele propuse sunt presiunile sociale, aşteptările din partea părinţilor, stereotipiile legate de 

sexualitate şi relaţiile interpersonale. Stereotipiile opucă un loc important în educaţie. Un studiu a demonstrat 

(Popoola, 2011), că adolescenţii cred cu tărie în stereotipiile despre sex, iar credinţele lor în stereotipii sunt 

asociate cu tendinţa de a se angaja în comportamente sexuale riscante.

Iar din punct de vedere moral, sexualitatea antrenează o luare de decizie asupra comportamentelor adecvate 

şi acceptate privind actul sexual. Decizia este elementul de legătură între sexualitate şi sănătate sexuală. 

O decizie luată poate influenţa tot parcursul vieţii. În cadrul acesta sunt dezbătute virginitatea, cum putem decide că suntem pregătiţi pentru a pierde virginitatea şi/sau să începem o viaţă sexuală. Însă pentru o 

decizie bună trebuie să avem la dispoziţie informaţiile necesare. 

Informaţiile elementare despre contraceptive constă în metodele contraceptive, folosirea corectă şi efectele 

secundare. Sunt importante şi contraceptivele de urgenţă, fiindcă adolescentul trebuie să ştie, că are şi 

această oportunitate, dacă a avut un act sexual neprotejat, în special dacă vorbim despre abuz sexual acesta 

este indispensabil. Tema se extinde şi la avort şi la consecinţele sale, în special dacă nu este efectuat de un 

medic specialist. 

Nu în ultimul rând trebuie oferite informaţii despre bolile cu transmitere sexuală, forma lor, răspândirea lor 

prin contact vaginal, oral şi anal şi în special despre simptomele la care adolescenţii trebuie să fie atenţi şi 

să se prezinte la o consultaţie medicală. Un aspect esenţial legat de protejare sexuală este folosirea 

prezervatorului, fiindcă numai el poate oferi protecţie faţă de bolile cu transmitere sexuală. Acest aspect este relevant în special dacă adolescenţii au mai mulţi parteneri sexuali. Conform rezultatelor unui 

studiu (Markham, et, at., 2009), elevii, care au început deja viaţa sexuală, un sfert dintre ei au raportat că au 

avut 4 sau mai mulţi parteneri sexuali şi au practicat şi sexul oral şi anal pe lângă sexul cu contact vaginal, 

deşi cu un procentaj mai mic.

Pe lângă temele obligatoriu este foarte indicat să ne acomodăm în special la nevoile elevilor dintr-o anumită 

clasă. Trebuie abordate temele propuse de adolescenţi. Acestea pot fi de exemplu: gelozia în relaţii, alegerea 

partenerului potrivit sau orgasmul. 

Întrebările cele mai frecvente sunt:

· Există schimbări comune fetelor şi băieţilor la pubertate?

· Cum se explică durerile abdominale din timpul menstruaţiei?

· Ce trebuie făcut pentru a fi admirat şi iubit?

· De ce sunt atraşi adolescenţii de revistele şi filmele pornografice?

· Care este relaţia sex -dragoste?

· Ce este masturbarea şi ce efecte are ea la adolescenţi?

· Există grupuri de risc în ceea ce priveşte infecţia cu HIV?

· De ce, de obicei, relaţia sexuală între adolescenţi nu durează decât scurt timp?

· De ce se consideră ca esenţială comunicarea şi pentru relaţia sexuală?

· Raporturile sexuale pot fi dureroase?

· Când trebuie începută viaţa sexuală?

· Care sunt formele de exprimare a motivaţiei sexuale?

· Este adevărat că alcoolul sau băile fierbinţi provoacă avortul?

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

Elkington, K.S., Bauermeister, J.A., Zimmerman, M.A. (2010) Psichological distress, substance use, and HIV/STI risk Behaviors among youth. Jurnal of Youth and Adolescence, vol. 39, n5, p514-527

Enăchescu, C., Tratat de psihosexologie, Ed. Polirom, Iasi, 2003

Haffner, D. (1996) Sexual health for America's adolescents. The Journal of School Health, Vol. 66, Iss. 4; pg. 151, 2 

pgs

Iftene, F. (2003) Copilul din umbră: Unele aspecte ale maltratării, abandonului şi adicţiei. Universitatea de 

Medicină şi Farmacie ”Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca

Markham, C.M., Peskin, M.F, Addy, R.C, Baumler, E.R., Tortolero, S.R (2009) Patterns of vaginal, oral, and anal sexual intercourse in an urban seventh-grade population. Jurnal of School Helath, vol. 79 n4, p193-200

National Guidelines Task Force. (2004) Guidelines for Comprehensive Sexuality Education: Kindergarten through 12th Grade, 3rd ed. Sexuality Information and Education Council of the United States

Popoola, B.I. (2011) Sex stereotypes and school adolescents’sexual behaviour in Osun Sate Nigeria. Sex 

Education: Sexuality, Society and Learning, vol. 11, n2, p117-127

Szilágyi, V. (2006).  Szexuálpedagógia: A szexuális egészségnevelés tankönyve. Athenaeum, Budapest

Vasile, D.L (2007) Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie. Editura fundaţiei România de Mâine, 

ediţia a III-a, Bucureşti